Trei discipline, trei ore, nouăzeci de întrebări

Subiectul are 90 de întrebări și trei ore pe ceas. Nu e un amestec: primele 30 sunt de limba română, următoarele 30 de istoria românilor, ultimele 30 de limba străină. Blocurile rămân separate — nu găsești o întrebare de istorie rătăcită printre cele de gramatică, iar asta schimbă felul în care îți organizezi timpul.

La limba străină alegi una singură dintre cele trei; în arhiva de subiecte există și sesiuni cu rusă sau spaniolă. De reținut de la început: fiecare bloc atârnă la fel de greu. Cei mai mulți candidați pierd punctele evitabile în blocul lăsat „pe talent” — de obicei limba străină — nu în cel de care se tem cel mai tare.

Proba scrisă nu conține drept. Proba scrisă nu conține drept — cele trei blocuri acoperă doar limba română, istoria românilor și limba străină.

Blocul de română nu testează lectura, ci gramatica de detaliu. În subiectele din arhivă revin constant aceleași zone:

• fonetică: numărul de litere și de sunete, diftongi și hiat;
• vocabular: sinonime, paronime, pleonasme, sensul unui cuvânt în context;
• morfologie: forme corecte de plural, grade de comparație, moduri și timpuri verbale;
• sintaxă: funcția sintactică a unui cuvânt subliniat, felul propozițiilor subordonate;
• ortografie și punctuație: enunțul scris corect dintre variante aproape identice.

Itemul tipic e scurt: un cuvânt sau un enunț, iar variantele diferă printr-o literă, o virgulă sau o formă flexionară. Toate „sună” bine la prima citire — exact pe asta se bazează. De lucrat se lucrează pe capitole, nu pe subiecte întregi: rezolvi o serie de grile doar de fonetică, apoi doar de morfologie, și ții o listă scrisă cu regulile care te-au surprins. Lista aia, recitită înainte de fiecare simulare, valorează mai mult decât o relectură a întregii gramatici.

Istoria e blocul unde memoria contează cel mai mult — dar nu memoria „poveștii”, ci a reperelor. Capitolele care revin cel mai des în subiectele din arhivă: romanitatea românilor și disputele din jurul ei, autonomiile locale și instituțiile medievale, constituirea statului modern, constituțiile României și perioada postbelică, de la stalinism la național-comunism.

Itemul tipic cere un lucru precis: anul unui eveniment, domnitorul sau omul politic legat de el, documentul din care face parte o prevedere, consecința directă a unei decizii. Capcana clasică: variante care descriu evenimente perfect reale, doar că din alt secol sau legate de alt personaj. Dacă știi doar „cam când”, ele devin imposibil de separat.

La limba străină lupta se dă aproape în întregime pe gramatică. Itemul tipic e o propoziție cu un spațiu liber și câteva forme între care alegi: timpul verbal potrivit, prepoziția cerută de verb, articolul sau pronumele corect. Vocabularul apare mai rar și mai ales în context — sensul unui cuvânt într-o frază dată, nu liste de traduceri.

Zonele care se repetă, indiferent de limbă: concordanța timpurilor, condiționalele, verbele cu prepoziție obligatorie, pluralele neregulate și cuvintele mărunte, funcționale, pe care le folosești instinctiv greșit. Diferența față de română și istorie e că aici nu poți învăța în salturi: o oră pe zi, o lună întreagă, bate zece ore înghesuite într-un weekend.

Practic: rezolvi grile în limba aleasă în reprize scurte și lași greșelile să se adune într-un singur loc — în aplicație ele se strâng separat, ca să le reiei exact pe cele care te-au încurcat. Concordanța greșită o dată e, aproape sigur, concordanța greșită și data viitoare, până o lucrezi izolat.

Matematica probei e simplă: 180 de minute la 90 de întrebări înseamnă două minute pe item. În practică însă blocurile nu consumă timp egal — grilele de română și de limbă străină se rezolvă adesea sub un minut, în timp ce la istorie recuperarea unui an sau a unui nume din memorie poate dura. Regula sănătoasă: începi cu blocul la care ești cel mai sigur, ca să intri în ritm și să pui deoparte un capital de timp pentru rest.

1. Ora 1

   Primul bloc — cel mai sigur pentru tine — plus începutul celui de-al doilea. Ce nu iese din prima citire marchezi și sari; nu negociezi cu un item la minutul trei.

2. Ora 2

   Termini blocul al doilea și intri în al treilea. Tot ce ai sărit rămâne marcat — nu te întorci încă, oricât te-ar mânca degetele.

3. Ora 3

   Închizi ultimul bloc, apoi revii la itemii săriți, în ordinea în care crezi că îi poți scoate. Ultimele zece minute: verifici transferul pe foaia de răspuns, rând cu rând.

Ritmul ăsta se antrenează doar cronometrat — o simulare pe formatul real îți arată în care dintre cele trei ore „te scufunzi”.

Materialul pentru a doua variantă există: 157 de probe oficiale din sesiunile 2010–2025 (fără 2013 și 2019, păstrate doar ca scanuri), plus grile de antrenament pe fiecare disciplină. Cele cinci probe din sesiunea 2025 sunt gratuite integral, fără cont și fără card — începi cu ele ca să vezi unde ești, apoi construiești planul pe capitolele care te-au trădat. Simularea cronometrată respectă formatul real, cu blocurile în ordinea lor, iar un test întrerupt se reia de unde ai rămas. Metoda de lucru, pas cu pas, e descrisă în ghid.

Subiectele oficiale sunt reproduse ca în original, cu cheia lor de răspuns, fără explicații — explicații găsești la grilele de antrenament, unde aproximativ două treimi dintre ele au una.

Restul site-ului completează pagina asta: ghid: cum rezolvi o speță pentru ordinea în care înveți, grile din admitere ca să vezi întrebările reale, iar exercițiul propriu-zis e în aplicație.